Diagnostic fiziopatologic chinez

Metodele de diagnostic chinez au evoluat in decursul ultimilor 2000 de ani si au atins un nivel remarcabil de precizie. Diagnosticul pulsologic este un bun exemplu al nivelului de subtilitate si profunzime a metodelor de diagnostic chinez.

Una dintre dogmele fundamentale ale diagnosticului TCM (Medicina Traditionala Chineza) este aceea ca „exteriorul reflecta interiorul”. Aceasta inseamna ca infatisarea exterioara a pacientului, pulsul si simptomele reflecta dizarmonia interna.

Diagnosticul medical chinez se bazeaza asadar pe observarea aspectului si a limbii, palparea pulsului si punerea de intrebari.

Un alt principiu fundamental in diagnosticul chinez este corespondenta dintre o parte si intreg. Diagnosticul pulsologic si al limbii sunt bune exemple in acest sens.

Diagnosticul se bazeaza pe corespondenta si rezonanta dintre diferite parti si intregul corp si, de asemenea, pe rezonanta dintre microcosmos si macrocosmos; teoria celor 5 elemente este un bun exemplu in acest sens.

Diagnosticul chinez are in modelul traditional patru parti: diagnosticarea prin observatie, diagnosticarea prin interogare, diagnosticarea prin palpare si diagnosticarea prin auscultatie.

Principalele puncte de reper le reprezinta diagnosticul de puls si al limbii, pe care le stabilim prin palpare si inspectie.

Pe baza datelor obtinute si in functie de etiologia bolii, se integreaza afectiunea pacientului intr-unul din cele opt sindroame de interior-exterior, frig-caldura, deficienta-exces, yin-yang sau a combinatiilor dintre acestea. Cele 8 principii de diagnostic reprezinta baza teoretica a Bianzheng si Lunzhi (planificarea tratamentului in functie de diagnostic).
Este vorba deci de un sistem teoretic, bazat pe experienta clinica, care insumeaza intr-un concept holistic fizio-patologia viscerelor, organelor (ZANG-FU) si a meridianelor cu diagnosticul si tratamentul.

In anumite conditii, caracteristicile unui sindrom se pot schimba.

In functie de evolutia bolii, starea pulsului si aspectul limbii, diagnosticul este revizuit si conduita terapeutica schimbata de la o sedinta la alta. Toate acestea presupun o mare disponibilitate clinica a medicului si rapiditate in luarea deciziilor terapeutice.