Terapie MOXA

Aceasta tehnica de tratament foarte veche dateaza din secolele III-VI I.Hr.

Moxibustia este o metoda externa de tratament care utilizeaza materiale vegetale combustibile aplicate la suprafata corpului, in punctele de acupunctura sau de-a lungul meridianelor energetice cu scopul de a ceda caldura si proprietatile terapeutice ale acestor plante organismului uman. Caldura si energiile terapeutice patrund in interiorul organismului prin intermediul traseelor energetice si incalzesc Qi-ul si sangele, sustin Qi-ul defensiv si elimina agentii patogeni.

Moxibustia poate trata anumite sindroame in care acupunctura nu este suficienta, sau se poate asocia acesteia pentru o eficienta sporita.

Moxibustia este o tehnica specifica de tonifiere. Se considera ca folosirea acelor de acupunctura pentru stimulare nu poate evita un anumit grad de dispersie, chiar si atunci cand tehnica utilizata este cea de tonifiere. Pentru acest motiv, atunci cand efectul urmarit este cel de tonifiere, tehnica de tonifiere trebuie sa fie moxibustia. Din pacate, ea este utilizata mai putin in practica europeana, pentru ca, desi simpla, aceasta tehnica necesita mai mult timp alocat din partea medicului.

Pudra de moxa poate fi folosita in mai multe forme si dupa mai multe tehnici. Ca forme de prezentare pot fi: conuri de moxa, batoane de moxa, moxibustia indirecta, cand intre punct si moxa se interpune un material particular.

Conurile de moxa pot fi aplicate direct pe piele sau, dupa introducerea acelor in puncte, conurile de moxa vor fi plasate pe extremitatile libere ale acelor. In cazul bastoanelor de moxa, acestea se tin la 2-4 cm distanta de punctul stimulat.

In cazul aplicarii directe pe piele a conurilor de moxa, fara intermediul acelor de acupunctura, putem utiliza doua variante tehnice: tehnica fara cicatrizare sau moxibustia cu cicatrizare. Tehnica fara cicatrizare consta in plasarea conului de moxa pe un punct si aprinderea acestuia la varf. Cand bolnavul simte senzatia de arsura, dar arderea moxei este incompleta, conul se inlatura si se inlocuieste cu altul.

Moxibustia cu cicatrizare se deosebeste de precedenta prin pastrarea conului aprins pana la arderea lui completa, dupa care va fi inlaturat. Datorita arsurilor locale, se formeaza mici pustule care lasa dupa vindecare mici cicatrici. Intrucat tehnica este dureroasa si neestetica, se foloseste rar in prezent.

Moxibustia este in general indicata pentru sindroame de tip yin, frig, deficit, cum ar fi sindroamele de deficit si colaps al yang-ului si qi-ului, boli cronice, diaree cronica, acumulare de flegma, senzatie de frig generalizat, pareze si parestezii, etc.

Contraindicatiile sunt reprezentate de deficitul de yin si excesul de yang, pacienti cu foc intern crescut cum ar fi: tuberculoza, hemoptizii, tuse sangvinolenta, cefalee data de excesul yang-ului hepatic, AVC cu coma de tip exces, boli febrile cu febra maligna. In regiunea fetei, celor 5 organe de simt si in regiuni cu vase sanguine de calibru mare situate superficial nu se utilizeaza moxa directa.