Diagnostic topografic ureche

Existenta unor puncte auriculare este cunoscuta in China de multa vreme.

O fresca dintr-un templu budist din Thailanda, datand de la 1295 si alta descoperita pe peretele unei manastiri din Moldova, datand din secolul al XVI-lea, indica folosirea tehnicii de stimulare auriculara in zone geografice extrem de diferite, precum China, India, Vietnam, Persia, Egipt, Grecia, Franta, Romania, etc.

Totusi, parintele legitim al auriculoterapiei este medicul acupunctor francez Paul Nogier. In prezent, exista doua scoli mari de auriculoterapiei: cea chineza (Van Nghi) si cea a lui Nogier.

Diagnosticul auricular prezinta similitudini cu diagnosticul MTC clasic; acesta tine de observarea bolii si a pacientului, tinand cont de intreg. Cuprinde asadar doua aspecte: organismul uman privit ca un intreg si interrelatia sistemelor organismului uman cu mediul indepartat si apropiat (imbracaminte, hrana, locuinta).

Metodele obisnuite de diagnostic sunt inspectia, palparea, apasarea si masurarea unor proprietati electrice ale punctelor. Inspectia consta in observarea directa a urechii, incercand sa apreciem modificarile de culoare, relief, forma, structura. Observatia se face in lumina naturala. Palparea se efectueaza tintit, in regiunile unde exista modificari. Apasarea apreciaza sensibilitatea urechii. Punctele active sunt dureroase. Masurarea unor proprietati electrice ale punctelor consta in masurarea rezistivitatii.

In mod obisnuit, punctele auriculare nu sunt dureroase si nu prezinta proprietati electrice particulare. Punctele devin active numai in situatia in care organul de corelatie este afectat.

Criteriile “de activitate” sunt urmatoarele: durerea punctului la presiune, rezistenta electrica scazuta a punctului, inregistrarea raspunsului reflex auriculocardiac (tahicardizare) sau a semnului vegetativ vascular (modificarea amplitudinii pulsului) atunci cand dispozitivul de cercetare a punctului a atins zona inserata. Mai rar, la nivelul zonelor de proiectie a organului afectat, pot fi inregistrate modificari vizibile de culoare sau de aspect.

In plus, forma urechii si aspectul sau general pot furniza informatii diagnostice privind tipul constitutional  sau temperamental al individului.

Un aspect important ce deriva din stabilirea diagnosticului este aceea de alegere pentru tratament a urechii (drepte sau stangi) si selectarea punctelor ce urmeaza a fi intepate.

Referitor la selectarea urechii, autorii chinezi prefera urechea stanga, iar Nogier alege drept criteriu emisfera dominanta (pentru dreptaci, urechea stanga si invers). Selectarea punctelor poate fi facuta pe baza mai multor reguli: selectie in raport cu zona afectata, selectie in functie de teoria meridianelor si a lojilor energetice, selectarea punctelor in raport cu diagnosticul occidental.