Mit sau realitate: Medicina traditionala chineza

 

Sa demitizam si sa intelegem Medicina Traditionala Chineza

 

Sunt convinsa de faptul ca multe persoane au auzit cel putin o data in viata vorbindu-se despre acupunctura, intr-un context direct sau indirect, prin intermediul cunoscutilor. Articolul acesta este pentru mine un testimonial de suflet, in care acum voi scrie doar cateva capitole si pe care, sunt convinsa, il voi continua toata viata mea, de-a lungul intregii mele cariere medicale. Si asta pentru ca, cu fiecare zi de practica medicala, devin mai indragostita de acest sistem medical complex, functional, avansat, de preventie si tratament si ii descopar fatete multiple, uimitoare. Si, de asemenea, devin din ce in ce mai constienta de limitele si granitele medicinei clasice in a depasi anumite bariere si a vindeca bolnavii, datorita insuficientei cunoasteri a alcatuirii corpului uman. Sa privim corpul uman in intregime, sa il cercetam din toate unghiurile, sa vedem nevazutul, curentul vital care il strabate si sa acceptam odata pentru totdeauna ca suntem guvernati de energie la toate nivelurile. Ca suntem energie in variate forme, alcatuiti in mod magnific si perfect si ca in noi pastram legaturi si ne raportam la intreg atunci cand privim la detaliu.

Cu toate ca multi dintre noi utilizam acupunctura, iar numarul pacientilor tratati prin acupunctura este in crestere, majoritatea acestora nu inteleg totusi cum lucreaza acupunctura pentru a le oferi vindecarea sau cel putin ameliorarea bolilor.

Ceea ce se spune este ca medicina chineza implica o energie misterioasa denumita Qi si care circula prin corpul nostru pe cai la fel de misterioase denumite meridiane. Cand fluxul si libera circulatie a Qi este blocata, boala se produce. Scopul acupuncturii si a celorlalte tehnici medicale energetice este sa promoveze circulatia corecta a Qi in meridiane si astfel sa restaureze starea de sanatate a organismului.

In mod real si de inteles, acest concept insa pare destul de greu de acceptat si de descifrat de catre pacientii caucazieni, europeni, americani sau de orice alta natie, precum si de catre doctorii pregatiti in scolile medicale clasice si care nu au dobandit cunostinte de medicina traditionala chineza. Cu toate acestea, medicina chineza interna nu este deloc un soi de medicina esoterica, dimpotriva, este o medicina reala bazata pe aceleasi principii fiziologice de baza ca si medicina clasica.

Insa, datorita explicatiilor gresite oferite sau uneori a lipsei acestora, acupunctura a devenit fie o medicina mitica, miraculoasa, fie o medicina psihica sau un tratament de spa, pentru relaxare. Realitatea este insa cu totul alta. Medicina chineza este de fapt un sistem medical complex care a tratat cu succes multe patologii de-a lungul a peste 3000 de ani.

Medicina chineza s-a transmis astfel nealterata de a lungul mileniilor ca si principii si idei terapeutice pe o linie directa de legatura cu cele mai inteligente minti medicale clasice din China. Acupunctura a fost utilizata ca si metoda medicala de catre imparati la curtea regala si s-a transmis astfel noua, ramanand la fel de potenta.

Pe scurt, cunostintele medicale din China antica erau vaste si se practicau disectiile detaliate intr-o perioada in care medicii vestici credeau ca corpul uman este alcatuit din umori. In acest timp, pe alt continent, medicii chinezi masurau diametrul vaselor sanguine si cantareau organele interne. Aceste disectii i-au ajutat pe acestia sa descopere fenomenul continuei circulatii a sangelui cu 2000 de ani inainte ca acest principiu sa fie descoperit in vest. Evidentierea si cercetarea circulatiei sanguine este inca considerata cel mai important eveniment din istoria medicinei.

As dori sa prezint in continuare o paralela intre cele doua sisteme medicale, clasic si chinez. Scopul acestei paralele este de a oferi informatii reale si pe intelesul tuturor si nu de a denigra un sistem medical vestic. Consider ca medicina viitorului va fi o ingemanare de idei si concepte cumulate din ambele ramuri medicale si ca un medic bun trebuie sa faca uz de toate mijloacele medicale existente la ora actuala care i-ar oferi posibilitatea mentinerii sanatatii oamenilor aflati in tratamentul sau.

O particularitate a acupuncturii o reprezinta faptul ca se adreseaza intregului organism si nu doar unui simptom sau semn izolat de boala. Spre exemplu, atunci cand un pacient se prezinta pentru o durere oarecare de genunchi, medicul va efectua un consult detaliat in urma caruia va trata si celelalte tulburari functionale si structurale depistate odata cu durerea articulara. In concluzie, putem vorbi de tratarea radacinii, a cauzei si nu a simptomului, a persoanei si nu a unei boli cu tratament standardizat, cum se intampla de cele mai multe ori in medicina clasica. Simptomele sunt doar un semnal de alarma al unei disfunctionalitati si al unui proces de boala. Simptomele se pot instala dupa mai multi ani de evolutie. Daca te adresezi ca si medic doar acestor simptome si nu cauzei perturbarilor functionale, vindecarea nu se produce. De asemenea, sa nu uitam ca exista mai multe stadii de evolutie a bolii si ca in mod ideal perturbarea organica care va deveni boala ar trebui surprinsa intr-un stadiu invizibil investigatiilor paraclinice si simptomatice, intr-un stadiu functional decelabil prin mijloacele diagnosticului clinic din medicina chineza.

Medicina chineza stie, de asemenea, ca o cauza poate determina diferite simptome care aparent sunt fara nicio legatura. De exemplu, o durere de cap, o eruptie cutanata si o senzatie de arsura cardiaca pot fi manifestarea unei aceleiasi probleme, a unei aceleiasi radacini cauzale.

Medicina clasica, pe de alta parte, confunda adesea simptomele cu boala. Tratamentul este aproape intotdeauna prescris pentru simptomul respectiv, nu pentru boala in sine, boala-radacina. Si aceasta deoarece medicina vestica se bazeaza pe o paradigma ce domina gandirea medicala de multe sute de ani. Este vorba de divizarea corpului uman in multe parti separate si de credinta ca vindecarea poate fi atinsa tratand fiecare parte a organismului separat, izolat. Nu se pune niciun fel de consideratie pe legaturile existente intre diferite parti si organe ale corpului uman. In acest fel s-au creat mai multe specialitati medicale complet separate una de cealalta si care trateaza simptome specifice fiecarei specialitati. Intr-un sistem medical ideal, aceste specialitati ar trebui sa comunice una cu cealalta in mod frecvent si sa faca schimb de opinii medicale in ceea ce priveste pacientii. Cu toate ca acest lucru se intampla uneori, in mod frecvent totusi nu exista aceasta comunicare medicala. Iar acest lucru nu se datoreaza medicului in sine, ci deficientelor unui sistem medical care refuza sa evolueze in directia pacientului ca scop in sine.

Acupunctura se bazeaza pe sistemul filozofic chinezesc, in care organismul este privit ca un tot in care fiecare parte, asa cum am mentionat mai sus, este interconectata. Asa se explica de ce o singura terapie, cum este acupunctura, poate trata intregul organism. Sistemul chinezesc filozofic este holistic, pe cand in medicina clasica se aplica dualismul cartezian, care desparte mintea de trup si presupune ca organismul poate fi divizat in diferite parti iar lipsa uneia nu afecteaza intregul.

Scopul acupuncturii este vindecarea sau aducerea organismului intr-o stare cat mai apropiata de aceasta. A vindeca inseamna ca, dupa finalizarea tratamentului, organismul nu mai revine la starea de disfunctionalitate sau de boala anterioara. Selectiv, medicina clasica vestica nu vindeca boala, ci suprima doar simptomele. De multe ori sunt intrebata de catre pacienti daca disparitia simptomelor dupa acupunctura este de durata. Raspunsul? Da, este, cu conditia pastrarii unor tratamente preventive de acupunctura, care se adreseaza eliminarii factorilor nocivi de mediu la care este supus organismul nostru in mod continuu – spre exemplu, factorii alimentari, emotionali.

Revenind, consider ca, cu exceptia antibioticelor, a medicamentelor chimioterapice si a chirurgiei, medicina vestica se adreseaza simptomelor si nu vindecarii bolii. Acest lucru este evident prin faptul ca daca se ia un medicament pentru o afectiune cronica, in general trebuie sa il iei pe viata, zi de zi. Boala in sine nu trece, ea este doar suprimata de catre medicament. De exemple, medicatia antihipertensiva.

Dar de ce afectiunea evolueaza cu toate ca luam un anumit medicament? Deoarece medicamentul nu suprima doar simptomele, ci si functiile altor organe interne. In concluzie, aceste medicamente ofera o ameliorare pe termen scurt, dar in timp agraveaza afectiunea de baza deoarece ele interfera cu mecanismele organismului de autovindecare.

O situatie frecvent intalnita ar fi aceea ca multi pacienti utilizeaza ibuprofen sau alte medicamente antiinflamatorii nonsteroidiene pentru artrita sau alte afectiuni inflamatorii. Dar, in timp ce aceste medicamente sunt eficiente in reducerea durerii si inflamatiei pe termen scurt, ele determina de asemenea scaderea fluxului sanguin la nivelul cartilajului articular. Avand in vedere ca fluxul sanguin transporta diferite substante cu rol imun si nutritiv, necesare pentru repararea tisulara, aceste medicamente de fapt inrautatesc patologia initiala, agravand-o si astfel aceasta devine cronica.

In plus, medicamentele prezinta multiple efecte secundare. Medicamentele pot corecta un dezechilibru specific, dar pe de alta parte cauzeaza cel putin unul sau, adesea, multiple dezechilibre organice. Cand acest lucru se intampla, medicina clasica prescrie alte medicamente pentru contracararea acestor efecte secundare cauzate de medicamentul initial – si tot asa pana cand pacientul sfarseste luand un cocktail de medicamente ce trateaza efecte secundare ale altor medicamente prescrise initial.

Nu este nimic rau in ameliorarea sau cuparea simptomelor. Sustin ca ameliorarea simptomelor este absolut necesara si chiar salvatoare de viata in anumite situatii. Problema apare insa cand suprimarea simptomelor cu medicamente inlocuieste alte abordari (cum ar fi modificarea stilului de viata si al dietei, acupunctura, fitoterapia, exercitiile fizice) care de fapt se adreseaza cauzei-radacina a problemei.

Acupunctura, spre deosebire de majoritatea medicamentelor, are potentialul de a vindeca boala. De ce? Deoarece se stimuleaza mecanismele de auto-aparare ale organismului si reglare functionala, astfel fiind influentata si modificarea structurala aparuta prin boala.

Descoperirea antibioticelor este una dintre cele mai mari realizari medicale, insa ele sunt ca si jucariile unui copil in comparatie cu extraordinara complexitate a organismului uman precum si a legaturilor structural-functionale ale diferitor tesuturi si organe. Organismul uman este capabil de vindecare spontana, regenerare tisulara, eliminarea toxinelor, etc. Puterea acupuncturii consta in sustinerea organismului pentru producerea vindecarii sale si valorizarea acestei capacitati.

Un alt aspect foarte important al acupuncturii il reprezinta aspectul preventiv. Un medic desavarsit va face tot posibilul pentru pastrarea starii de sanatate a pacientilor sai si pentru tratarea bolii in stadiul in care boala nu este inca structural manifesta. Se previne astfel necesitatea de a trata boala care deja a progresat la nivel fizic, structural. Un medic obisnuit va gasi necesar sa trateze doar ceea ce este manifest in plan fizic, structural, sa trateze ceea ce deja este compromis.

Se poate spune de fapt ca acupunctura este o metoda medicala care se adreseaza starii de sanatate. Sanatate care poate fi definita ca si o metoda de promovare si mentinere a starii de bine si de vitalitate si care, din pacate, nu este principalul obiectiv al medicinei noastre actuale. Un termen mai precis pentru medicina clasica ar fi reprezentat de managementul starii de boala.

De ce este insa medicina clasica orientata asupra bolilor grave/agravate? Deoarece nu exista un concept al starii de sanatate in medicina clasica. Nu se studiaza de fapt in facultatile de medicina starea de sanatate, ci starea de boala precum si medicatia necesara ameliorarii simptomelor acesteia.

Acupunctura si in general medicina chineza isi propune sa imbunatateasca calitatea vietii si sa pastreze organismul sanatos pana la sfarsitul vietii. Pe de alta parte, medicina vestica se concentreaza pe tratamentul patologiilor serioase si amenintatoare de viata. Doctorii fac acte miraculoase pentru a tine uneori pacientii in viata. Este de asemenea adevarat ca antibioticele au eliminat riscul de decese prin infectii si ca, medicamente ca insulina au putut face viata diabeticilor mai apropiata de normal. Aceste interventii din medicina clasica au crescut durata medie de viata in mod considerabil iar contributiile acestora asupra calitatii vietii nu ar trebui subestimate.

Aceasta, in opinia mea, nu inseamna ca trebuie sa surclasezi si sa critici un sistem medical de gandire ci ca trebuie riguros si atent sa il adaptezi pacientului si bolii in sine. Adica sa alegi tratamentul care iti poate face cel mai mult bine cu cat mai putine efecte secundare. Pe baza acestui principiu consider ca acupunctura indeplineste acest deziderat mai mult decat medicatia si chirurgia in multe situatii obisnuite de boala.

In concluzie, riscul unor evenimente serioase asociate tratamentului prin acupunctura este redus, mult sub incidenta tratamentelor medicale obisnuite.

Incidenta efectelor secundare usoare din timpul acupuncturii este de asemenea relativ redusa. Cele mai frecvente efecte adverse ar fi sangerarile sau hematoamele (cca 6% din pacienti), durerea (cca 1% din pacienti) si somnolenta (circa 0.5 %). In peste 100 de studii de faza I dublu orb, placebo controlate s-a raportat faptul ca 19% dintre pacientii care au primit placebo au experimentat efecte secundare, cu rate mai crescute la cei cu doze repetitive si la varstnici. Acest lucru sugereaza ca medicatia placebo (pilule de zahar) poate cauza mai multe efecte secundare decat acupunctura.